29/08/2026
“Cand pleaca Harul, pentru ca omul sa fie incercat, atunci toate devin trupesti si sufletul cade. Insa tu sa nu-ti pierzi atunci vointa, ci sa strigi fara incetare rugaciunea cu multa silinta, cu durere multa:
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma!
Iarasi si iarasi, la nesfarsit.
Si, ca si cand l-ai vedea cu mintea pe Hristos, sa- l spui: Multumesc, Hristoase al meu, pentru cele bune pe care mi le-ai dat, ca si pentru cele rele prin care trec. Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul meu!
Si rabdand toate, iarasi va veni Harul, iarasi bucuria, d**a care iar ispita si intristarea, tulburarea si supararea. Apoi iarasi lupta, biruinta si multumirea. Si aceasta se va intampla pana cand, putin cate putin, te curatesti de patimi si devii duhovnicesc. Odata cu trecerea timpului, imbatranind, vei ajunge la nepatimire. Dar pana atunci, lupta ! Nu astepta ca lucrurile bune sa vina singure.
Asceza, fiul meu, cere lipsuri...este nevoie de lupta si de osteneala multa. Sa strigi zi si noapte catre Domnul, sa induri cu rabdare toate ispitele si toate necazurile, sa-ti inabusi mania si dorinta... Trebuie ca in toate simturile, si cele dinlauntru si cele din afara, sa pui paznic neadormit atentia, deoarece fara aceasta mintea si puterile sufletului se risipesc in zadar, ca apa care curge pe drum...
Viata omului, fiul meu, este necaz si suparare deoarece este instrainare. Sa nu cauti odihna desavarsita! Hristos a purtat crucea, si noi trebuie sa o purtam. Daca vom rabda toate necazurile, vom afla har de la Domnul. De aceea ne lasa Domnul sa fim ispititi, pentru a ne incerca zelul si dragostea pe care o avem pentru El.
Tu ai grija sa nu dispretuiesti pe vreunul dintre cei mici, neinsemnati si slabi, dintre cei de nimic ai lumii, pentru ca acest dispret si jignirea aceasta nu se opresc la acesti nefericiti, ci urca prin acestia la Facatorul si Ziditorul lor, al Carui chip sunt toti. Si te vei mira foarte in ziua aceea vazand ca se odihneste Duhul Sfant al lui Dumnezeu mai mult in inima acelora decat intr-a ta.
Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma! “
Fragmente din cuvintele starețului Iosif Isihastul
