14/06/2026
După ce am terminat ceea ce aveam de făcut, scopul principal al deplasării mele la Cluj, m-am văzut cu oameni. Cu acei oameni care și-au făcut timp și și-au dorit să ne cunoaștem și fizic.
Una dintre întâlniri nu a mai fost posibilă, spre regretul nostru, dar voi povesti despre celelalte.
Domnul despre care urmează să vă povestesc, un colaborator mai recent (explic în comentarii ce înseamnă colaborator, pentru că observ des folosirea greșită a termenului), a venit și m-a luat de la locul unde avusesem eu treabă.
Domnul acesta, pe care nu îl cunoșteam personal, lucru care se întâmplă destul de des; avem colaboratori de peste 20 de ani pe care nu i-am întâlnit niciodată față în față, nu doar că a venit, ci iată și cm a venit.
- Să mergem la o cafenea în apropiere? am propus eu.
- Dacă nu aveți alt program, am o altă propunere. Mi-am eliberat toată după-amiaza. La ce oră aveți avionul?
În timp ce îi răspundeam și îi spuneam când urma să plec spre capitală, a adăugat:
- Ați văzut Grădina Botanică?
Vizibil impresionată și bucuroasă ca un copil, i-am spus că sunt pentru prima dată în oraș.
- Mi-ar face mare plăcere. Chiar mă gândeam că ar fi frumos să reușesc să ajung.
Am ajuns la Grădina Botanică destul de repede, deși traficul mi s-a părut mai aglomerat decât în București, atât dimineața, cât și la acea oră, puțin după 14:30.
Propunerea a fost excelentă. Era destul de cald, iar o oază de verdeață după muncă era exact ceea ce aveam nevoie.
Am străbătut la pas grădina și am purtat dialoguri interesante și armonioase pe diferite teme.
Rămăsese în Cluj după terminarea studiilor, deși era originar dintr-un colț mai îndepărtat al țării.
O bucurie a fost și prilejul de a lucra împreună, însă întâlnirea a depășit așteptările.
Omul?
Să fie cât mai mulți oameni așa. Ar arăta altfel țara aceasta.
Implicat, preocupat de echipă, de lucrări și de rezultate.
Familist, atent cu copiii săi. Pe unul dintre ei urma să îl cunosc și chiar și pe soția dumnealui, însă eu aveam o altă întâlnire.
Acest om își eliberase după-amiaza pentru mine. Își reorganizase programul, planificase inclusiv cina și urma să mă conducă la aeroport.
Cum să nu fii impresionat? Cum să nu te bucuri, mai ales când știi cu ce se ocupă și câte responsabilități are? Au fost și câteva telefoane pe care a trebuit să le preia, dar nimic nu i-a schimbat disponibilitatea și atenția.
M-a „predat”, ca să spun așa, celui de-al doilea domn cu care aveam stabilită o întâlnire încă din ziua precedentă.
Despre aceasta voi povesti data viitoare.
Era aproape ora cinci.
Nici nu părăsisem Grădina Botanică în tot acest timp. Nu mi-am propus să alerg sau să bifez obiective.
Timpul a trecut repede și a rămas o amintire memorabilă.
Nu am cuvinte să îmi exprim pe deplin încântarea și recunoștința, dar o fac spunând că profesia mea, mai ales aria în care activez, nu este chiar una poetică.
Este o profesie grea, solicitantă și plină de stres.
Să găsești oamenii potriviți alături de care să construiești și să pui umărul la realizarea proiectelor este o binecuvântare.
În arhitectură, proiectele se nasc din nevoi, se creează prin idei care devin soluții, se dezvoltă prin calcule, detalii și decizii, dar devin realitate doar prin oameni. Iar când întâlnești oameni ca aceștia, îți amintești de ce merită tot efortul.
Mulțumesc!
