Unii producatori pretind că, doar cumpărând de la ei piesele vizibile, avem acces la piese sigure şi de calitate. Pentru piesele neprotejate de această Lege (elemente de frânare, de directie şi suspensie, etc) există o piaţă liberă şi competitivă şi este dovedit că legislaţia Europeană este suficient de robustă pentru a asigura cele mai înalte standarde de siguranţă (încă din 2006, un Studiu al Pa
rlamentului European atestă că regimul certificărilor şi omologărilor “este mai mult decât adecvat pentru siguranţa pieselor de schimb”). Suplimentar, în România, piesele de schimb din categoria celor care privesc siguranţa circulatiei şi pot pune cu adevărat în pericol sănătatea cumparatorului şi a celorlalţi participanţi la trafic, necesită obligatoriu certificare şi/sau omologare la Registrul Auto Român, în vederea introducerii pe piaţă, în conformitate cu OG 80/2000. RAR, organismul naţional de omologare , include în această categorie atât piese de schimb de caroserie (bară, aripă, geam, portieră) cât şi piese de schimb ale sistemelor de iluminare, frânare, direcţie, suspensie, motor (ex. plăcuţe de frână, discuri frână, filtre, rulmenţi, amortizoare etc.). Este logic imposibil de dovedit corelaţia între aspectul exterior al unei piese şi siguranţa ei. Legea design-ului industrial protejează doar aspectul exterior al unui produs şi nu produsul în sine!!! Siguranţa este determinată de caracteristicile intrinseci ale piesei (materialul din compoziţie, procesul de fabricaţie, modul în care a fost instalată etc.) si niciunul dintre aceste aspecte nu este luat în considerare la protecţia designului industrial. Cu toate că le-a fost cerut inclusiv de Uniunea Europeană, producătorii nu au fost capabili să aducă vreo dovadă credibilă care să probeze legătura între design-ul unei piese şi siguraţa acesteia!
