01/10/2026
𝐑𝐚𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐛𝐚𝐧𝐜𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐜𝐡𝐢𝐫𝐢𝐞?
Am tot postat despre posibilitatea de a accesa un credit ipotecar în Spania şi am generat discuţii puternice.
Apare, bineînţeles, argumentul dobânzilor şi faptul că vei fi dator la bancă 30 de ani. Perfect de acord dar … eu am facut un calcul simplu, fără să iau în considerare creşterea chiriilor (care cresc spectaculos!!!!). Si am lucrat cu un scadentar de la CAIXA Bank, cu dobanda fixă de 2,7%.
𝐇𝐚𝐢 𝐬𝐚 𝐯𝐞𝐝𝐞𝐦!
360 de luni (30 de ani)
credit 100.000E
rata lunara 410E
dobanda totala 47.600E
restitui 147.600E
La sfarsitul celor 30 de ani, imobilul iti apartine, s-a valorizat (în zona noastră preţurile imobilelor s-au dublat în ultimii 3 ani dar, oricum, preţurile apartamentelor cresc, indiferent de zona). Nu luam in calcul faptul ca in 30 de ani salariile cresc iar rata nu ti se mai pare atat de greu de dus.
Varianta cealaltă:
chirie 800E/luna
360 de luni
288.000E plătiţi
La sfârşitul celor 30 de ani … casa este tot a proprietarului, iar tu ai platit dublu decat ai fi platit pentru casa ta, cu dobândă la bancă.
Când suntem tineri, alegerea pare simplă: chiria oferă libertate, flexibilitate, fără bătăi de cap. Un credit ipotecar, în schimb, sună ca o povară de 30 de ani.
Dar hai să privim puțin mai departe.
Un credit e o datorie cu un final clar. Știi cui, cât și până când plătești. Peste 30 de ani, ratele se opresc, iar casa rămâne a ta — pentru totdeauna. Ia in clacul si faptul ca, daca iti permiti 800E chirie, inseamna ca 𝐩𝐨𝐭𝐢 𝐚𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐮𝐥 𝐢𝐧 𝟏𝟓 𝐚𝐧𝐢!!!!!!!!!!!!De acolo înainte, nimeni nu-ți mai poate crește costul locuinței, nimeni nu te mai poate anunța că trebuie să pleci.
Chiria, în schimb, dacă rămâne singura variantă pe termen lung, nu are niciodată un final. Nu ești "dator" la nicio bancă, e adevărat — dar ești dator, lună de lună, an de an, proprietarilor caselor în care ai locuit o viață întreagă. Iar acest cost nu dispare niciodată. Nu se oprește la pensionare, exact când venitul tău scade și ai cea mai mică putere de adaptare.
Spania ne arată acum, foarte clar, ce înseamnă asta în practică: prețurile chiriilor au atins recorduri istorice, iar mii de pensionari care au plătit chirie corect toată viața se trezesc azi neputând să mai facă față costurilor. Statul a fost nevoit să introducă ajutoare speciale tocmai pentru acest grup — oameni care nu au greșit cu nimic, doar că sistemul în care au avut încredere s-a schimbat sub ei.
Nu spun că a locui cu chirie e o greșeală — pentru mulți, la un moment dat, e alegerea corectă. Dar merită să ne gândim onest la ce înseamnă fiecare drum pe termen lung: un credit se termină. O viață de chirie, nu.
O casă a ta nu e doar un acoperiș deasupra capului. E siguranța de care vei avea nevoie exact atunci când vei avea cel mai puțin control asupra restului.
Părerea mea …
Hai sa dezbatem, sigur aveti propriile teorii si ne prind bine idei noi!!!!
