18/08/2026
Începând de acum mai bine de 3 ani, am constatat, într-un grup relativ mic de elevi, un dezinteres al părinților față de ceea ce învață copiii lor la școală.
Acasă nu se poartă discuții despre materiile învățate la școală. În consecință, nici copiii nu sunt prea interesați de ceea ce fac părinții lor. Întrebați de mine, mulți dintre ei știau vag cu ce se ocupă părinții lor sau chiar nu știau deloc!
Am avut atunci intuiția că situația este, în general, aceeași în familii, atât în mediul urban, cât și în cel rural.
Am căutat să văd ce urmări poate avea această situație și am găsit următoarele:
Încă din 1966, Raportul Coleman, comandat de Congresul SUA și realizat pe aproximativ 600.000 de elevi, 60.000 de profesori și 4.000 de școli, constata că resursele materiale ale școlilor — bugetul per elev, laboratoarele, mărimea bibliotecii etc. — explicau mai puțin de 10% din variația rezultatelor școlare.
Peste 90% din diferențele de performanță erau asociate cu factori precum:
• mediul familial;
• nivelul de educație al părinților;
• prezența cărților în casă;
• atitudinea familiei față de învățătură.
Mai recent:
John Hattie — Visible Learning (2009 / 2023)
John Hattie a realizat una dintre cele mai mari sinteze de meta-analize din istoria educației, reunind peste 1.400 de studii și date referitoare la zeci de milioane de elevi.
Hattie arată că, deși calitatea profesorului este unul dintre cei mai importanți factori din interiorul școlii, o parte foarte importantă a diferențelor dintre rezultatele elevilor este legată de factorii din afara școlii: așteptările părinților, climatul de acasă, stimularea lingvistică timpurie și alți factori familiali.
În această vară, în peste 50 de întâlniri cu clase de elevi din mediul rural, cu prilejul Caravanei SEAS – Laboratorul Mobil, am încercat să fac o mică statistică despre câți dintre părinți își întreabă copiii, acasă, despre ceea ce li s-a predat la școală.
La clasele V–VI, cam 30% dintre elevi au spus că discută zilnic acasă despre ceea ce au făcut la școală.
La clasele VII–VIII, este o raritate ca elevii să fie întrebați acasă despre ceea ce au învățat la școală!
Am ajuns astfel la concluzia că majoritatea covârșitoare a copiilor pe care i-am întâlnit nu beneficiază de acel „spor” în educație pe care îl pot aduce factorii familiali evidențiați de studiile de mai sus.
Școlile, oricât de bine ar fi dotate — și sunt! — și profesorii, oricât de carismatici s-ar strădui să fie, așa cm li se recomandă, nu au cm să suplinească ceea ce lipsește din familie.
Am profitat de aceste întâlniri și am fost atent și la alte lucruri pe care le-am observat.
Am să le descriu în următoarele postări, cu gândul că poate vor folosi cuiva!