24/08/2026
V-am povestit vreodată cât de mult am iubit expoziția lui Ștefan Câlția? Am tot revenit la ea și după ce s-a încheiat oficial — unele lucrări mi-au rămas lipite de suflet, ca un timbru de viață.
Cred că de-asta m-a urmărit atât de mult tema clovnului. Pentru că, într-un fel, toți suntem clovni — purtăm o mască veselă peste o tristețe pe care nu o arătăm nimănui. Iar norul acela de deasupra capului, cel pe care îl vedeți în tablou, nici eu nu știu sigur ce e: lacrimi sau confeti. Poate că, la un moment dat, nici nu mai contează diferența.
Trandafirii albi din mâinile lui înfloresc chiar și iarna — poate pentru că unele lucruri frumoase supraviețuiesc exact acolo unde nu te aștepți, în mijlocul tristeții purtate cu zâmbet.
Până când voi avea și eu, cu adevărat, o piesă de-a lui Câlția, asta e varianta mea. Nu o copie — un gest de recunoștință.
🖼️ colovn
📐 100x100 cm | ulei pe pânză
📦 Din colecția personală
