15/10/2026
Dacă ai gresie și faianță, de ce mai trebuie hidroizolație în duș?
Pentru că o suprafață placată nu devine automat etanșă. Plăcile formează finisajul pe care îl vezi și îl cureți. Hidroizolația de dedesubt protejează pereții și pardoseala de apa care poate trece dincolo de acest finisaj.
Pe unde trece apa? Prin rosturile obișnuite pe bază de ciment, care pot absorbi umezeală, prin fisuri și prin îmbinările neetanșe. Zonele sensibile sunt colțurile, întâlnirea dintre perete și pardoseală, trecerile țevilor și conturul scurgerii. Chiar dacă alegi gresie porțelanată cu absorbție foarte mică, rămân toate aceste puncte de legătură.
Nici adezivul „pentru baie” nu înlocuiește hidroizolația. Faptul că un material rezistă la umezeală nu înseamnă că oprește apa să treacă. Iar un chit hidrofug sau epoxidic nu transformă, singur, întregul duș într-un ansamblu etanș.
Cum arată protecția de sub placare? Într-un sistem cu hidroizolație aplicată imediat sub plăci, ordinea este: suport pregătit, hidroizolație continuă, adeziv și apoi gresie sau faianță. Amorsa se folosește dacă o cere sistemul ales. Hidroizolația poate fi un produs aplicat în stare lichidă sau o membrană, fiecare cu propriile instrucțiuni de m***aj.
La colțuri nu ajunge să întinzi materialul în grabă cu pensula. Acolo se întâlnesc suprafețe care pot avea mici mișcări diferite. În sistemele care le prevăd, se montează benzi de etanșare și piese de colț, integrate în hidroizolație. Acestea trebuie să păstreze protecția continuă inclusiv la întâlnirea dintre doi pereți și podea.
În jurul țevilor se folosesc manșete sau detaliile de etanșare prevăzute de producător. La sifon ori rigolă, hidroizolația trebuie racordată etanș la piesa destinată acestei legături. Dacă stratul protector se oprește lângă scurgere, apa poate ocoli protecția exact acolo unde se adună.
La un duș cu pardoseală placată, se protejează atât podeaua, cât și pereții expuși apei. Pentru sistemul descris, suportul de sub hidroizolația pardoselii trebuie să aibă pantă spre scurgere. Panta evacuează apa; hidroizolația împiedică pătrunderea ei în suport. Ai nevoie de amândouă.
Ce verifici înainte să se pună plăcile? Să nu existe porțiuni neacoperite, întreruperi la colțuri sau treceri de țevi lăsate neetanșate. La produsele lichide contează grosimea finală, consumul și timpii de uscare din fișa tehnică, nu doar faptul că „s-au dat două mâini”. Cere fotografii ale colțurilor și racordului la scurgere și o probă de etanșeitate înainte de placare, realizată conform sistemului folosit.
Siliconul vizibil de la îmbinări trebuie întreținut, dar nu înlocuiește hidroizolația ascunsă. Dacă dușul deja pierde apă, refacerea rosturilor poate fi insuficientă: trebuie identificat locul prin care apa trece.
Când renovezi baia, întreabă înainte de placare: „Cum sunt etanșate colțurile, țevile și scurgerea?”. După ce se montează gresia și faianța, tocmai aceste detalii esențiale nu se mai văd.
